Metanoia of my mind

- my daily grow to heaven

June 6, 2011

Filed under: spuse — bySilvia @ 9:38 pm

În 2005, în urma unui concurs pentru o bursă Erasmus, am ales Facultatea de Drept din Strasbourg. Tot în 2005, după gânduri multe, reflecţii la cald şi rece, el a ales să mai stea un an pentru pregatirea unui concurs echivalent admiterii în avocatură. Tot la Strasbourg.

Ne-am întalnit într-o zi de februarie 2006, pe o ambarcaţiune veche, cu istorie zbuciumată, ancorată în zona centrală a oraşului, unde studenţii români stăteau la pahare calde de vorbă şi muzică bună. Câteva săptămâni mai tarziu dansam timid la o petrecere românească.

Primăvara strasbourgheză, cu magnoliile ei înflorite, cu explozia de lumină, culoare şi timp perfect, ne-a găsit mână în mână. Şi a început « vremea ambroziei şi a pledoariilor ».

Curând, am părăsit amândoi oraşul cu magnolii, parcuri, piste ciclabile, campus studenţesc, cafele lungi băute de la automat dimineaţa, înainte de cursuri, unul de dragul celuilalt.

O bucată de timp eram pasionaţi de mersul trenurilor, am îndurat frig şi căldură sufocantă, am încercat să ne obisnuim cu despărţirile matinale din Gara de Nord sau Craiova. Şi pentru că nu am reuşit, într-o bună zi am invadat capitala cu valize colorate, obiceiuri olteneşti, cărţi multe, muzică romantică, poftă de prăjituri cu ciocolată şi drag de viaţa în doi. Pisicuţele şi propunerea de a-i fi mireasă au venit la scurtă vreme.

Într-o superbă zi de toamnă am poposit sub zidurile Cetăţii Sibiului. Fără să se dezică de pasiunile lui, cu o introducere legată de bătălia lui Iancu de Hunedoara din acele locuri, fără să se aşeze în genunchi, fără trandafiri sau declaraţii, doar cu un « vreau să împărtăşesc cu tine tot, toata viaţa », mi-a pus pe deget un ineluş adorabil. Printre lacrimi, frunze de toamnă, felinare şi atmosferă de ev mediu, după atâtea alegeri separate, am ales să împărtăşim TOT. Deşi în toate anotimpurile s-a întâmplat câte ceva important pentru noi, ne-am hotărât să ne întoarcem la Primăvară. Şi Primăvara binecuvântării noastre s-a împlinit pe 7 mai 2011.

În zorii zilei, când am plecat de la restaurant, nu mai ploua, imi tineam rochita şi voalul să nu intre în băltoacele ploii din seara de 7 mai 2011, aveam un aranjament floral în braţe, o punguţă de cadouri, ne ţineam de mână, în drum spre maşină şi ne-am dat seama că, practic, era un fel de final aşteptat. Am început singuri, am terminat singuri. Eram noi doi, o geană de soare chinuit de nori, băltoacele, mirosul florilor, verighetele ca simbol al binecuvântării şi, final firesc, mulţi, mulţi ani fericiţi inainte.

 

influente June 6, 2011

Filed under: spuse — bySilvia @ 9:37 pm

De ce suntem influentati in viata?

10 la suta este ceea ce ni se intampla, iar 90% este ce facem noi cu ceea ce ni se intampla…

De multe ori am acuzat anturajul pentru ceea ce sunt

 

Dezamagire June 6, 2011

Filed under: spuse — bySilvia @ 9:14 pm

“Cine seamana asteptare culege dezamagire”

 

Pace January 17, 2011

Filed under: Biblia — bySilvia @ 10:15 am
Tags: , ,

Tu Doamne dai o pace perfecta celor care nu se abat de la scopurile lor și se încred în tine.

Isaia 26:3

 

Adevarata Bucurie a vieții… January 17, 2011

Filed under: George Bernard SHAW — bySilvia @ 10:10 am
Tags: , ,

este sa participi la realizare unui scop a cărei importanță majoră s-o recunoști singur; să fii o forță a naturii în loc să fii un mic, egoist și febril ghemotoc de boli și văicăreli, care se plânge că lumea din jur nu se deidică pe sine să te facă fericit.

 

Fiind selectiv… January 17, 2011

Filed under: Rick Waren — bySilvia @ 10:01 am
Tags: ,

devii eficient.

 

Cunoasterea scopurilor tale, iti simplifica viata January 17, 2011

Filed under: Rick Waren — bySilvia @ 9:47 am
Tags: , , , ,

Daca nu ai scopuri clare in viata ta … vei avea tendinta sa faci alegeri in fuctie de circumstante, presiuni si starea ta sufleteasca din acel moment.

Oamenii care nu isi cunosc scopurile incearca sa faca prea multe – si asta da nastere la stres, oboseala si conflicte.

VIata condusa de scopuri te duce la un stil de viata mai simplu si la un program de lucru mai sanatos !

 

Ganduri de zi de nastere June 12, 2010

Filed under: GANDURI — bySilvia @ 10:06 pm
Tags: , , , ,

Inca nu stiu ce ma indispune cel mai mult, faptul ca intru intr-o amortire placuta, intr-o apatie duuulce care imi invaluieste simturile ignorand orice picatura a ploii ce imi ingheta pielea, sau frica constientizarii ca starea in care ma aflu nu este una sanatoasa si ca ii ranesc pe cei din jurul meu. De mine, nu, bineinteles ca nu imi pasa. Am mai spus ca amortirea este dulce ca un sarut din care nu ai mai vrea sa scapi, kiar daca intelgi ca nu ai aer sa respiri, iar ameteala iti fura orice incercarea de a lupta, impingandu-te spre ceva ce deja te atrage ca o forta magnetica. Graviatia normala a lucrurilor trebuie sa continuie. Insa miscarea pare oarecum banala, lipsita de intensitate, chiar enervanta! Lupa se duce in interiorul sufeltului meu – intelg batalia, constientizez riscul, dar imi este greusa ma implic. Firea ranjeste disperata pentru a ma atrage de partea ei. Oare de ar trebui eu mereu sa simt acelasi gust amar de agonie? Agonia cochetarii cu ceva ce nu ar trebui sa imi produce nimic altceva decat repulsie! De=odata ploaia nu mie se mai pare rece, ci brus inteleg ca vremea urata (de nici cainele sa nu-l scoti din casa) imi este loiala. Este unica care imi intelge starea, imi este armonioasa. Indiferenta ei sticloasa imi alina propria-mi apatie si simt ca un aliat in atitdinea funebra. O iubesc pentru ca nu are nevoie sa se prefaca in vreme buna. Nu e obligata sa posteze un zambet de soare ca obligatie, ci poate plange linistita, cuminte astfel alungand toti drumetii pentru a se bucura de sigurata, liniste iar cei care raman in mod cert sunt in aceeasi gama acompaniind ploaia …

 

roaga-te May 27, 2010

Filed under: spuse — bySilvia @ 6:08 pm

In timp ce stateam incercand sa pricep lucrurile pe care le faceam si de ce le faceam, mi-am da seama ca inima imi este plina de cuvinte, cuvinte ce vor sa fie dezlantuite dar mintea le opreste, filtrand frustrata ca nu cumva ceva din ce avea sa-mi iasa de pe buze sa imi poata ofeir eliberare. Mintea mea se bucura sa-mi tina sufletul prizonier acuzandu-l eptnru toate leucrurile posibile si imposibile de acuzat.

Si tot citind despre meditatiile Yoga si puterile pe care le putem descoperi in noi insine, meskin m-am gandit ca as pute afolosi meditatiile dar cu un scop personal si extrem de lumesc – slabitul ! Nu sufeream ideea de a sta pur si simplu fara a face nimic! am ajuns sa nu gandesc nimic altceva decat cum as putea lucra si fara acest lucru parca as fi o renegata, o intrusa sociala ce traieste copiospe spatel altora! MIntea mereu ma acuza in orice mica pauza impusa uneori de sotul meu. Cand ma keama undefa, mintea mea se panikeaza, striga, da din pumni, ameninta, scuipa bate din picioare si suiera nervos scotand fum pe nari ca sicum mi se cere sa comit o crima! si intr-adevar, are dreptate, omor spiritul meu calaret pe situatie, mereu dornic de a avea dreptate, mereu sa fie cu capul deasupra! ca si astazi cand veneam de la lucru in tren, cu spatele inainte, vedeam toata privelistea ce o lasa acesta in spate. M-am bucurat ca pot in tacere

 

Proverbe 24:30-34 February 15, 2010

Filed under: Biblia — bySilvia @ 7:00 am
Tags:

“Am trecut pe lângă ogorul unui lenes .. si era numai spini, acoperit de mărăcini, si zidul din piatră era prăbusit.. am tras invătătură din ce am văzut. “Să mai dorm putin,.. să mai incrucisez mâinile .. Si sărăcia vine peste tine pe neasteptate, ca un hot”

 

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.